In vara acestui an (1999), am avut ocazia sa vestesc Cuvantul Domnului in mai multe locuri din Romania, printre care si in trei penitenciare (Tirgsor - langa Ploiesti -, Gherla si Arad). Impreuna cu grupul din care am facut parte, m-am bucurat ca Dumnezeu a gasit cu cale sa-si faca lucrarea in acele locuri prin oameni care au dorit mult sa misioneze printre detinuti. Am fost fericit sa vad cum Duhul Sfant a lucrat la inimile ascultatorilor, astfel ca multi dintre barbatii si femeile care au ascultat la acele servicii - unde s-a predicat, cantat si s-au inaltat rugaciuni catre Dumnezeu -, s-au hotarat sa-L urmeze pe Domnul Isus Hristos, sa devina crestini adevarati (nu numai de nume), cerand sa fie botezati. Amabilitatea deosebita de care au dat dovada autoritatile care ne-au aprobat intrarea, cat si comportarea gardienilor, n-a trecut neobservata, si rugaciunea noastra catre Domnul este ca Dumnezeu sa le rasplateasca la toti cu viata vesnica!
E mare lucru sa vezi cum dupa vreo 50 de ani de comunism, Dumnezeu se-ndura si deschide si cele mai ferecate porti, dand speranta si salvare acelor necajiti - barbati si femei deopotriva -, dintre care unii au ajuns in situatii disperate. Desigur ca pedeapsa pe care au primit-o e urmarea unor fapte pe care le-au comis, dar cel mai important lucru este ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci mai degraba intoarcerea lui (vezi Ezechel 18:23 si 33:11).
Chiar daca i-am vazut pe viu, am discutat cu ei, si cu ele, chiar daca noi cei din grup le-am citit scrisorile pe care ni le-au trimis, totusi suntem constienti ca noi nu putem simti tot necazul prin care trec aceste persoane. M-am gandit ca este bine sa redau partial una din scrisorile primite, pentru a vedea cat de jos si in ce stare grava poate ajunge un om, si cum din aceasta stare este gata sa strige dupa ajutor catre cineva care ar vrea sa se-ndure si de el. Scrisoarea a fost scrisa in penitenciarul din Gherla, la data de 29.09.1999.
"Stimate domnule Ioan prin cateva cuvinte as dori sa va cer ajutorul dumneavoastra pentru a-mi schimba viata; dintr-o viata grea si amara, in una plina de bucurii. Eu cred ca acest lucru este posibil chiar daca ma aflu in detentie, pentruca o hotarare buna infaptuita, schimba raul din viata noastra in bine. ... Dar acuma permiteti-mi sa ma prezint in cateva cuvinte. Ma numesc Iosif, am o condamnare de 20 de ani si pe 13 Octombrie implinesc 43 de ani. Sunt condamnat pentru ca am omorat pe cel de al doilea barbat al mamei mele (tatal vitreg) Domnule Ioan eu sunt singur, sunt despartit de familie din 1992, dupa ce nevasta mea m-a parasit , si luand cu ea si pe cei doi copii ai nostrii (fata si baiat). Fiul meu care m-a vizitat odata a suferit un accident cu masina, care i-a fost fatal. Deci numai am pe nimeni Domnule Ioan, eu va rog in numele Bunului Dumnezeu sa ma ajutati spiritual, dar si cu ceva imbracaminte, pentru ca nu am nimic gros sa imbrac si nici macar pantofi in picioare nu am. Va solicit ajutorul pentru ca sunt operat la rinichi, din cauza carora am stat 6 saptamani in coma. Acuma urmeaza sa am o operatie la inima, foarte dificila si stiti ca pot sa mor pe masa de operatie oricand. Dar am speranta in Bunul meu Dumnezeu care mi-a salvat viata si a fost alaturi de mine cand am fost in acea situatie critica cu rinichii. Prima data as vrea sa va rog sa-mi trimiteti o Biblie, ceva reviste crestine in care sunt scrise lucruri frumoase. Daca nu vreti sa ma ajutati, sau nu aveti posibilitati cu cele materiale, nu ma supar, dar va rog sa-mi scrieti si sa-mi trimiteti o Biblie si ceva reviste Eu sper ca nu va supar cu scrisoarea mea si ma veti intelege ca sunt intr-o situatie foarte dureroasa. De multe ori imi ascund fata in perna si plang. Cu drag Iosif".
Cateva lucruri care se observa in scrisoarea acestui om ajuns in "fundul adancului" pamantesc (moral, fizic, material) si spiritual, le-am constatat si la alte persoane ajunse in aceiasi situatie. De aceea este folositor sa vedem care sunt gandurile lui si ce caracterizeaza pe un astfel de om.
In primul rand el isi aduce aminte de Dum-