Dumnezeu Vorbeste

Deschizand Cuvantul de la prima fila
Si pana la capat, noi vom constata:
Dumnezeu vorbeste, fiind plin de mila,
Dorind omenirea pentru slava Sa.

Priveste in juru-ti chiar de nu citesti,
Profund mediteaza la tot ce-i creiat;
Daca esti atent ai sa te uimesti,
Primind un mesaj binecuvantat.

Chiar din lucruri mici si neinsemnate
Vei putea distinge un mesaj divin;
Caci toate ne-nvata si ne sunt lasate
De-a ne pregati pentr-un nou destin.

Atunci lucruri grave ce produc uimire
Vreau sa ne vorbeasca si mai deslusit,
Vreau sa ne trezeasca dintr-o adormire;
Sa-l primim pe Domnul Sfant si Preamarit.

Si totusi acum e o constatare:
Lumea e purtata de val si de vant;
In loc de trezire, e o nepasare
Ce se manifesta pe intreg pamant.

E o framantare cum n-a fost vreodata,
Stiri ingrozitoare ne parvin mereu;
Lumea se agita, e debusolata,
Si nu se indreapta inspre Dumnezeu.

Tot ce auzim nu e la-ntamplare,
Chiar evenimente ce incearca greu;
Efectul produs, fie mic sau mare,
Este-ngaduit chiar de Dumnezeu.

Chiar daca stiinta vrea sa lamureasca
In timp limitat sau instantaneu,
Nu poate combate sau sa dovedeasca
Ca nimic nu este fara Dumnezeu.

Ateist de esti, stand nepasator,
Respingand Cuvantul, racnind ca un leu,
Va veni si clipa in scurt viitor,
Cand vei intalni chiar pe Dumnezeu.

Cel ce nu cunosti, dar vrei o speranta,
As vrea sa devii un frate al meu;
Deschide-ti inima si drept siguranta
Vei primi un nume: "Fiu de Dumnezeu".