Pentru Cine ?

		Pe cararile razlete
		dintre zimbet si suspine,
		ti se pune o-ntrebare:
			Pentru cine,
			spune,
		pentru cine oare
		e atita frumusete,
		e atita gingasie
		intr-o floare ?

		Pentru cine s-ar desprinde
			din broaboada
			de zapada
		ghiocelul in april,
		daca n-ar fi ochi sa-l vada ?
		daca totu-i inutil ?

		Pentru cine-n miez de roada,
		sorb si string in ei culoare
		pentru vara urmatoare
			embrionii
			din begonii,
		daca totul e-o-ntimplare ?

		Pentru cine-si tese-n casa
			haina pala
			de vestala
		cu luminie de diamant
		floarea alba de mireasa,
		daca totul e neant ?

		Pentru mintile obtuze
		de bondari si buburuze ?
		Pentru fluturii ce sboara
		in zig-zaguri pe afara ?
		Oare viespile ursuze
		sunt initiate-n arta ?
		oare barzaunii trupesti,
		plini de miere pe musteti,
			sunt sensibili,
			sunt estei ?
		Oare-ar sta flamind bondarul
		de n-ar fi subtil decorul
		si nu si-ar abate sborul
		in gradinile bogate,
		daca florile de crin
		n-ar fi ... proportionate ? ...
		n-ar avea acea prestanta
		ca de clopot florentin ?
		n-ar avea varietate
		de culoare si nuanta
		de la alb pin' la carmin ?

		Nu cumva pretind ... culbecii
		sa dezvolte-atitea specii
		rozele is liliecii ?

		Nu.
		In floare e-un mister !
		Floarea e un mesager,
			e un martor,
			o solie,
		e un inger din Eden,
		care-aduce-n valea mortii
		o inalta marturire
			in culoare,
			in proportii,
			in mireasma
			si-n desen.

		Omule cu mintea plina,
		du-te-o clipa in gradina,
		treci prin vaile-inflorite
		si te uita la sulfina,
		la bujori, la margarite,
		la conduri, la inimioare,
		la gherghina din carare,
		la naframa de matase
		ce ne-o darue ciclama !
		Lasa-te sa te desfete
		ochii-adinci de violete,
		clopoteii cu trei cupe
		si narcisele trompete !
			Si ia seama !
		Daca inima-ti ramine
		ca un bulgar, ca o piatra,
		ca un bolovan in vatra ...
			leapad-o !
			zdrobeste-o-n coiburi !
		Sparge-o pe ilau cu dalta !...
		Si apleaca-te in ruga
			sa ceri alta !
	
		Dar de simti o-nseninare,
		un suris si o blindete,
			care vine
			sa te-aline
			de povara,
			de tristete,
		tu apleaca-te si spune:
			"Surioara,
			pentru cine,
			spune, pentru cine oare
		e atita frumusete,
		e atita gingasie
			intr-o floare ?"

		"Pentru cine ?...
			Pentru om !
		Pentru voi Fauritorul
		si-a ascuns in floare dorul,
		in petalele de aur
		de fior si de lumina,
		ca in opera divina
			sa cunoasteti
			AUTORUL ... "